Apusul

Odata, demult, un misionar strabatea Muntii Stâncosi împreuna cu un tânar indian care-i era si calauza.
În fiecare seara, la acelasi moment al apusului, tânarul indian se îndeparta, se întorcea spre soare si începea sa se miste pe ritmul unei melodii suave si pline de nostalgie pe care o cânta încet. Tânarul care dansa si cânta cu fata spre soarele ce se stingea, era o priveliste care-l umplea pe misionar de o curiozitate plina de admiratie. Într-o zi, îl întreba pe ghidul sau: "Ce înseamna tot acest ritual pe care-l îndeplinesti în fiecare seara?"
"O, e ceva foarte simplu", raspunse tânarul. Eu si sotia mea am compus acest cântec împreuna. Când suntem departe unul de celalalt, fiecare, oriunde s-ar afla, se întoarce spre soare putin înainte sa apuna si începe sa cânte si sa danseze. Astfel, chiar daca suntem departe, cântam si dansam împreuna."

Când apune soarele, tu cu cine dansezi?

O mistica din secolul al IX-lea a scris aceasta rugaciune:
"Doamne!
Stelele stralucesc, ochii îndragostitilor se-nchid.
Fiecare iubita e singura cu iubitul ei, iar eu sunt singura aici, cu tine!"

(Bruno Ferrero)