Un prim crampei de suflet

...de ce mi-am facut blog?

Eu am pornit de la ideea de impartasire a experientelor care mi-au marcat drumul.
Inceputul blogului a fost modest, insa marcat de Camino de Santiago: Marele Drum.
Poze si atat. Chiar la un an distanta, nu am reusit sa alipui cuvinte care sa evoce importanta sau semnificatia acestui drum in drumul vietii mele.Nici acum nu reusesc, desi a mai trecut un an. Deocamdata face parte din categoria "No comment".

Si nu numai el. Din 07.07.2007 drumul vietii mele a fost presarat cu multe drumuri, care m-au ajutat sa regasesc DRUMUL sau macar sa fiu mai aproape de el. Cum? Fara cuvinte: uneori cu sfiala, cu teama de esec, cu incredere si iubire inselata sau nu, cu oameni minunati si cu lectii importante.

Ce stiu acum?
Multe si totusi putine fata de cat ne-a fost dat sa primim.

Acum stiu ca, atunci cand urc, trebuie sa-mi tin privirea atintita spre culme, pentru a prinde curaj sa asez urmatorul pas... sa fiu prezenta in ceea ce fac, sa privesc in jur si sa ma bucur de minunile lumii, dar si sa ma opresc din cand in cand, sa scrutez inapoia mea in tacere sau in rugaciune, pentru a-mi fixa lectiile primite de-a lungul urcusului.

Acum stiu ca, atunci cand esti purtat de valul lumii, trebuie sa-ti amintesti cine esti in fiecare clipa, sa-ti asculti sufletul, iar daca te simti luat de val, sa-ncetinesti, sa te desprinzi din tumult si sa-ti iei timpul necesar regasirii.

Acum stiu ca poti iubi dumnezeirea dintr-un om, dar omul isi poate fi singur piedica, daca inca nu a reusit sa-si descopere propria dumnezeire si sa se puna in acord cu ea.

Exista momente extrem de rare cand te poti pierde intr-o privire, in acea privire-raspuns la multele intrebari si indoieli pe care le-ai incercat. Si, pentru o clipa, timpul se suspenda si te cufunzi intr-o mare de lumina si de caldura, din care cu greu te poti desprinde. Atunci si doar atunci il simti pe Dumnezeu in ochii celui din fata ta.
Si te intrebi daca e vis. Atunci totul pare posibil si atat de simplu...
...pana cand apare indoiala si limitarea umana carora toti le suntem supusi.

Poate este doar foamea de poveste a sufletului, iti spui.

....si ramai recunoscator pentru o clipa de sublim.

Nu-i asa ca DRUMUL e o minune?

Iti multumesc, Doamne, pentru tot ce-mi daruiesti!